Nu stiu...

Stiam de mult ca am atatea de invatat si ca pot spune ca in momentul actual nu stiu nimic, nu inca. Stiu ca mai am de invatat si multe-multe alte lectii de viata, dar nu pot spune exact care sunt acestea. In schimb, cutreierand netul am observat ceva , din pura intamplare, care mi-a amintit pentru a mia oare ca eu am intr-adevar ceva cam mult de invatat. Si am sa  il citesc pe Octavian Paler :

" Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit." 

Sincer ma intristeaza putin faptul ca doar o parte din toate aceste invataturii am reusit sa le capat si mai stiu ca sunt atatea.  Ei bine, ceea ce vreau eu sa spun e ca totii invatam ceva pe tot parcursul vietii, dar ma intreb daca o sa reusesc sa le invat la timpul potrivit si nu cand deja va fi prea tarziu. Dar banuiesc ca pentru a invata atatea am nevoie de timp...si rabdare. Oricum, imi repet ceea ce stiu deja prea bine, ca viata merge inainte.

Infern...

      Azi este o zi ca dracu' si nu fiindca neaparat vremea de a fara mi se pare ingrozitoare, si zau ca este, ci fiindca m-am saturat de tot, chiar ca de tot. As vrea sa am curajul si sa ma duc in lume, departe, fara sa cunosc pe nimeni, sa fiu doar eu , singura. Nu ca pana acum nu am fost si nu m-am simtit singura, ba da, am fost inconjurata si sunt de atati de multi oameni care imi repeta la nesfarsit ca ma iubesc..dar pentru ce? Imi spun asta, dar pe urma imi intorc spatele, isi vad de ale lor, de lumea lor, de alti oameni ai lor, de vietile lor, de tot ce este a lor si nu ma includ in niciun caz pe mine. Nu m-a deranjat foarte mult asta, niciodata nu m-a deranjat, e dreptul lor, nu? Fiecare are dreptul sa faca orice, deci, prin urmare si eu am dreptul asta, nu? Bine, il am, stiu, si atunci ei de ce nu il accepta, cand eu il accept pe al lor? E problema mea daca ma racesc fata de ei, daca devin insuportabila pe langa ei, daca nu le mai acord atentie. Si ce? Mi se schimba sentimentele fata de ei, iar ei? ei ce fac? se supara, ma fac sa ma simt din nou ingrozitoar fara sa stie de fapt care imi sunt sentimentele, de ce devin asa rece. Devin rece, fiindca trebuie sa ma detasez si sa nu mai simt, nu mai vreau sa le simt indiferenta, fiindca ma doare. Si daca incerc sa le explic asta, ei ce fac? zic in continuare ca ma iubesc si ca tin la mine si ca sunt o persoana importanta ...iar eu sincer m-am saturat. E ciudat sa zica ca ma iubesc, cand eu nu simt asta , sau poate uneori simt, dar alteori ma intreb daca chiar e adevarat ce zic oamenii acestia ce au fost si sunt atat de importanti pentru mine...Si sincer, m-am saturat de asta, m-am saturat de tot. Sunt constienta de faptul ca niciodata nu o sa gasesc pe cineva care sa fie pentru mine totul si eu sa fiu pentru acea persoana totul, nu ma deranjeaza, doar ca doare, inca doare acest adevar si il aseman cu un infern..Singuratatea mea este un infern, dar asta e.
E doar o zi proasta, cu sentimente proaste si cu stari idioate. Dar inca zambesc, si asta ma irita enorm si daca cineva m-ar intreba ce am, de ce sunt asa...cu zambetul pe buze, dar in interior trista as gasi rapid o scuza, o justificare, fiindca inca nu am curajul sa le spun ce ma deranjeaza. Si ce ma irita cel mai mult este faptul ca toti oameni din viata mea imi spun aceleasi lucruri, ca sunt importanta, ca ma iubesc, ca tin la mine, ca mi-ar simti lipsa, ca sentimentele mele reci ii deranjeaza, ii fac sa se simta tristi , dar eu? Ma intreb eu unde mai sunt?  La mine oare nu se gandesc cum ma simt? Poate doar eu sunt cea egoista, poate doar pe mine ma sufoca aceste sentimente. Dar nu conteaza, o sa treaca. Fiindca mie mereu imi trece, si am sa imi cer scuze, tot eu, de la toti oameni, care mi-au gresit si care la randul meu le-am gresit.
Dar nu e nimic. Viata merge inainte si cu si fara aceste sentimente....

Cuvinte ce au valoare

Cu totii stim ca in ziua de astazi valoare cuvintelor e foarte slaba. E greu sa iti dai seama cand cineva zice cu adevarat ceva, sau doar te minte. E usor sa mintim, nu? Este. Uneori o facem inconstient, o mica minciuna, duce la alta, si noi de fapt nu vrem sa facem rau nimanui, nu vream asta si totusi ajungem sa ranim pe cineva. Oricum, rolul acestui post nu e legat de minciuni, ci doar de cuvinte. Cuvintele uneori spuse atat de fals, vrand sa para ceva cu adevarat important, vrand sa aiba valoare, devin atat de odioase. Nu vi s-a intamplat? Sa folositi cuvinte ce au defintia a ceva frumos, concret, dar atunci cand v-au iesit de pe buze au sunat fals, dizgratios. Un " te iubesc" aruncat in vant si o dezamagire atat de profunda pentru cel ce a sesizat asta.
Consider ca sunt o persoana care reuseste totusi sa descopere care sunt cu adevarat cuvintele ce sunt spuse din suflet, fiindca se simt, fiindca se observ. Cuvintele false trec obisnuit pe langa mine, sau tine, sau orcine le aude, de aceea eu pot spune ca vreau sa renunt la falsuri. Mie mi-a ajuns. Si de ce ? Pentru ca l-am citit pe el. Si ca o dovada ca mai exista si astazi oamenii care stiu ce inseamna cu adevart cuvintele importante am sa vad dau scrisoare urmatoare, scrisa de un mare scriitor, scrisa de Gabriel Garcia Marquez : 


"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

 Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

 Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Eu nu cred ca dupa ce cineva a citit aceasta lucrare, nu a simtit ceva in el, un adevar , o emotie, un sentiment. Si ma intreb, cum ar fi lumea, daca buzele fiecarui om ar scoate doar asemenea cuvinte? Postul de astazi se refera la cuvinte: ele sunt important, sunt frumoase. Dar latura lor buna este intotdeauna injosita doar de cel ce le foloseste. Deci ceea ce vreau eu sa spun e ca propriile noastre cuvinte ne creeaza lumea. Cuvantul este un lucru important, poate cel mai important.  Eu cred asta, si vreau ca si voi sa credeti.

Pete de culoare

Ce mai zile am avut.... Ciudate. De la un timp folosesc foarte des acest cuvant: ciudat. Dar el imi defineste in mare parte viata. Am trecut putin prin propriul trecut. Am observat ca am ignorat lectiile ce le invatasem, am ignorat ce imi propusesem si am ignorat atat de multe lucruri, incat am ajuns sa ma simt atat de diferita incat sa nu mai stiu daca asta chiar vreau sa fiu eu. Sunt ok, ca sa zic asa, sunt poate mai matura decat am fost pana acum. Privesc lucrurile mai rece, mai cu indiferenta si desi nu imi place asta, ma ajuta. Nu mai pun suflet atunci cand vad pe strada un om bolnav, ranit, ratacit, accidentat. Nu imi mai pasa. O parte din mine nu ma lasa sa imi pese, dar nu mereu se intampla asta. Alta data ma durea sufletul vazandu-i pe altii asa si era acea dorinta in mine sa vreau sa ii ajut. Dar acum? Acum nu, merg pe drumul meu fara a avea cu adevarat o tinta. Ii ignor.
De curand m-am plimbat prin ploaie, a fost o senzatie frumoasa, m-a calmat. Mereu mi-am dorit sa fac asta si m-am simtit bine. Nu am bagat in seama, pentru prima data in viata, de ce zic ceilalti de mine, nu le-am observat nici privirile iscoditoare. I-am lasat in pace, nici macar nu mi-am abatut privirea de la ploaie, am trait in ea, era ca si cum eram una si aeeasi persoana sau element.

Ciudat...
Astazi m-am trezit iarasi fara chef de viata. Dar sunt bine, de ce zic ca sunt? Fiindca eu chiar sunt, deoarece mi-am clarificat atat de bine ce vreau. Ce vreau? Vreau sa am o viata a mea, unde sa nu mai las pe nimeni sa intre fara voia mea, da, e putin stupid, dar asa am hotarat eu. Si cred ca e mai bine. Am sa tratez lucrurile cu indiferenta. Urat, stiu. E si din cauza vremei, presupun...
Chiar si asa nu ma pot abtine sa nu zic: viata e frumoasa. Da, chiar este. Fiindca daca nu ar fi , cu siguranta m-as gandi sa nu mai exist. Dar eu vreau sa exist, lupt ca sa exist, sa fiu eu, eu oricare, numai eu sa fiu. Sa ma bucur, sa rad, sa ...traiesc. Da, sa traiesc. Sa ma bucur de fiecare zi de soare, sa ma bucur ca e caldura, sa ma bucur de un film, sa ma bucur de o conversatie, de o gluma, de o povestire, de tot ce e frumos, de o prostie facuta, de o perversiune, de orice e amuzant si dragut. Uneori mai plang, e logic sa o fac, dar nu o mai fac asa des, plang din cauza rasului, plang ca m-am ranit, plang la un film, la o carte, la orice si la nimic.
Nu sunt pesimista sau trista, nu sunt nici macar realista. Dar vreau sa fiu optimista, si sunt, imi place sa visez, sa sper, chiar daca ma ranesc facand asta. Eu vreau sa o fac. Sadica si masochista. Asa sunt. Dar sunt si in alte mii si mii de feluri.
Mi-ar place sa cant, dar nu pot, vocea nu ma lasa si totusi nu as vrea sa sparg geamurile, nu de alta, dar nu imi place frigul.
Oh, un alt lucru ce nu imi place: singuratatea. Dar...m-am obisnuit cu ea. Nu sunt chiar singura, dar pot spune ca nu mai conteaza. Chiar cu toate prostioarele mele , fie ele mici sau mari, am inca puterea sa zambesc.
Am spus o gramada de idiotenii si acum trebuie sa ma amuz pe seama incoerentelor mele. Cu alta ocazie trebuie sa scriu un post vesel .
Pe alta data !