E putin bizar sa iti dai seama ca timpul trece si tu ramai in loc, sau asta ai impresia. Eu cel putin asta am impresia...Sincer, nu pot sa imi dau seama cand totul s-a scurs asa repede. Cum am ajuns aici, cate zile, saptamani, luni si ani au trecut. Ma simt mai batrana, desi nu as putea zice ca sunt...Sau mai stii? E bizar si totusi, oarecum placut, dar melancolic.
Privind in urma imi dau seama ca am realizat cate ceva, mai am zile ca acestea meditative, incercand sa imi dovedesc mie ca nu traiesc degeaba si ca fac ceva. Acum ma mut, e un sentiment placut, avand in vedere ca o parte din viata mea se inchide si se deschide alta. La anul termin liceul si merg la facultate, un nou sfarsit si un nou inceput. Fiecare sfarsit, aduce cate un inceput a ceva...
E interesant daca stai sa analizezi ca ai trait atatea clipe diferite si emotionante cu atatia oameni, pe care cu timpul nu ii mai ai, s-au pierdut, fiecare e pe drumul sau, iar al tau nu se leaga de celelalte. E melancolic, dar e realist.
Ma gandesc la mine si la prietenele mele, nu zic ca e un sfarsit, dar totusi, cu trecerea timpului toate lucrurile evolueaza, se schimba si e, iarasi melancolic. Ma gandesc e chiar rau sa iti doresti sa ramana totul asa cum este? Sa nu se schimbe? Probabil da si uneori, nu. E firesc sa iti doresti sa opresti timpul, sau ca totul sa fie bine.
Ma intreb, prietenele mele...Vor mai fi ale mele si peste cativa ani, sau o sa dispara cum au disparut si multe altele, s-au pierdut printre straturile de praf ale timpului? Sper ca nu, desi uneori ma gandesc la viitorul meu cu ele, dar si fara ele... Ambele sunt placute in viziunea mea, dar totusi, nu stiu ce imi aduce viitorul.
Nu imi place singuratatea, de aceea sunt asa posesiva cu ele, sau eram...Ideea este ca ma uit in trecut si realizez ca si prietenia mea cu multi oameni a evoluat, relatiile se schimba odata cu timpul, totul se schimba... Nu imi place si totusi, sunt ok cu asta. Probabil ca m-am resemnat, sau doar am acceptat, ce as putea sa fac? Sa ma lupt cu timpul acum? Nu sunt trista, nici vesela, e o stare asa meditativa, sa spun...
Vreau sa imi mentin prietenele asa cum sunt, fie ca ele ma deranjeaza cu unele faze, nu vreau sa le schimb doar fiindca nu imi plac mie anumite aspecte, si chiar daca simt ca in unele parti si acum, in prezent, prietenia noastra se sparge, se fisureaza, e ok si asta... Astept sa treaca timpul. Sa vedem ce se va intampla peste un an, doi...Si chiar si mai multi. Apreciez mult faptul ca traiesc si sper sa o fiu inca in viata destul de mult incat sa relatez totul... Nu vreau sa uit anii astia, sunt importanti pentru fiecare persoana in parte...
Si desi nu are o prea mare legatura cu toate chestiile pe care le-am scris, vreau sa mentionez, sau mai bine spus vreau sa imi mentionez ca viata e frumoasa, grea, dar frumoasa si ca tot ceea ce e frumos, se plateste... Nu e ceva rau, e doar un schimb, un schimb fie el echivalent, fie nu...Poate doar asa e rostul vietii...Legea universului, ca sa obtii ceva trebuie sa meriti...Si cred ca e cel mai bine asa...
Si ca sa inchei acest sir de cuvinte fara logica poate... Voi lasa o melodie :
