O experienta de iarna

Aveam chef tocmai de la inceputul saptamanii sa scriu o micuta intamplare, dar lenea nu m-a lasat. Oricum, acum mi-am facut putin chef si mi-am reamintit... ce si cum. Inceputul marii " aventuri" a avut nucleul duminica seara pe messenger.

Vorbeam cu o buna colega care imi e si prietena si stabilisem sa iesim luni. Dupa lungi discutii despre muzica, versuri perverse si hohote de ras de la atatea bancuri despre femei si barbati, stabilisem sa iesim noi, marele viteze, luni la un suc, sau ceva cald. Tin sa mentionez ca la noi in oras zapada era de doi metri si ningea intr-un stil absolut ... superb. Da, ningea foarte tare, dar era frumos . In fine, stabilisem noi sa ne intalnim la unsprezece jumatate. Eu venisem cu ideea orei si tot eu intarziasem...Specific mie, cand vreau sa fac ceva, nu imi iese. 

In fine, trecand peste , m-am intalnit cu C, eram amandoua infofolite din cap pana in picioare, cu nasurile rosii si mainile inghetate. Eh, noi ca fetele nu aveam manusi. De fapt eu aveam, dar ma simt mai bine fara. Buun, am zis intai sa mergem prin oras, aveam eu niste treaba pe acolo, de cutreierat cateva magazine. Am mers noi pe acolo, am luat intai de la un magazin ceva si apoi am mers la o librarie. Ii zic doamnei de acolo ce caut si... evident, nu avea. Din cele aproximativ opt titluri de carti, ea nu avea niciuna. Am incercat sa nu fiu rea, chiar m-am abtinut si am dat vina pe zapada. Fiind iarna, poate nu le-a venit marfa sau mai stiu eu ce si cum...Doar e inca criza.
Renuntasem la ce vroiam eu de la librarie, imi luasem altceva. Dupa terminarea cumparaturilor, am decis sa mergem sa bem undeva ceva. Am ales un dragut restaurant de la mine din oras. Nu cred ca va fi o problema sa ii dau numele. Alesesem Romantic, avea si bar restaurantul si pizzerie si tot restul. Am mers noi acolo, colega mea o avea pe mama ei care lucra acolo. O cunoscusem pe doamna respectiva care mi s-a parut de treaba si foarte draguta. Ne-am asezat noi pe niste scaune foarte mari care m-au cam speriat putin... si acum urma sa comandam. Venise chelnerul - oh sa mentionez ca era elev la mine la liceu?, oricum, nu-l cunosteam - si ne da meniurile, dar vine si cu propunerea sa ne aduca doua ciocolate calde.  Am acceptat. Ciudat a fost ca nu ne intrebase: vreti neagra sau alba? , adica poate sunt eu ... prea fitoasa sau pretentioasa, in plus nici nu imi place cea alba, dar tine totusi de el sa intebe preferintele clientilor lor, nu? Poate exagerez.
Bun, intre timp un domn superb si minunat - sunt ironica- care se dovedea a fi barmanul, il confundasem intai cu patronul - si mai ingrozitor- dar imi explicase colega mea ce si cum, venise sa se bage in seama. Initial el se credea foarte amuzant, destept si cu ... putere. Ceea ce , chiar nu era. In fine, dupa niste comentarii de domn inteligent, a plecat . Imi lasase un gust amar. Tin sa mentionez ca de obicei cand nu cunosc pe cineva sunt destul de timida si nu ma iau in gura cu persoana respectiva, chiar daca nu imi place. Si nu neaparat sa ma iau in gura, dar macar sa ii zic ca ma deranjeaza prezenta lui, sau sa ii atrag atentia intr-un mod delicat si dragut ca nu imi place.

In fine, dupa ce ne-a facut ciocolatele calde, tot barmanul ni le adusese cu alta serie de comentarii inteligente si amuzante la care m-am strofocat sa zambesc fortat. Se cunostea ca ma prefac, dar el nu prea cred ca a observat. Aveam alta parere despre Romantic , chiar credeam ca are un personal eficient si dragut, nu unul care sa abordeze clientii asa si sa isi dea cu parerea in stanga si in dreapta. Asta chiar a fost dizgratios.
Sa nu zic ca mi se atrase atentia de ce nu mananc frisca din ciocolata calda. Poate, nu imi place, mai stii ?Oricum, aici m-am simtit mandra ca i-am inchis gura cu niste schimburi de replici cam impertinente . Trebuia sa tin cont de varsta? Da, trebuia, dar nu l-am jignit sau orice altceva. A fost chiar amuzant, caci respectivul m-a intrebat de ce nu mananc frisca, cand am de gand sa o mananc si a constat iar ca nu am mancat-o...In fine. Am plecat de acolo cat timp el nu mai era, ceea ce ma bucurase enorm, nu mai vroiam sa ascult alta serie de replici. Ceea ce m-a uimit, a fost faptul ca personalul, atat barmanul cat si chelnerul acela si inca o chelnerita isi cam dadeau cu parerea asupra clientilor, iar problema era ca ei puteau fi foarte usor auziti. Mda... exceptional. Suntem in Romania doar.
M-a dezamagit asa, adica mi-a lasat un gust amar, caci localul are o reputatie, dar nu inteleg pe ce baza are reputatia asta. Desi am mai fost de cateva ori pe acolo, la petreceri si  totul fusese ok. Poate doar nimerisem intr-o zi proasta...
Dupa ce am plecat, am hotarat sa o iau pe prietena mea pe o scurtatura , eu cunoscand mai bine zona, cica sa ajunga mai repede acasa, dar cam uitasem ca scurtaturile nu prea sunt dezapezite . Frumos. Ne-am luptat cu zapada, si am cam intrat pana la brau in ea. Macar radeam.
In mare , ziua de luni in compania colegei mele a fost ok, am ras mult, chiar daca nu m-am simtit tot timpul foarte bine, dar a fost amuzanta.
Data viitoare voi alege eu localul, unul pe care il cunosc si pe care il vizitez mai des. Bine, eu si tin cont destul de mult la felul in care personalul se comporta si serveste si alte lucruri de genul. Si in plus, ca sa ma simt bine intr-un loc nu trebuie mult, doar respect si chestii elementare, cum ar fi bunul simti si multe alte chestii de genul.
Cam atat despre ziua de luni...Urmeaza alte zile.