Paradise Kiss

Paradise Kiss este un anime a lui Ai Yazawa. Manga a fost publicata prima data in revista japoneza Zipper. Manga are cinci volume, iar anime-ul are doisprezece episoade si a fost difuzat in anul 2005.

Subiectul anime-ului este concentrate in jurul lui Yukari Hayasaka, alias” Caroline” , care este remarcata de un grup de tineri designeri, care o roaga sa le fie model in cadrul unui concurs de sfarsit de an la liceul acestora. Initial, Yukari refuza deoarece lumea ei si lumea lor este complet diferita, de la stilul de a se imbraca, de a fi si de a gandi. Desi la inceput ea se sperie de Arashi – punker-ul care o abordasea la inceput – pe final ajung sa se respecte reciproc, se imprieteneste cu iubita aceasta, Miwako, si cu Isabelle si evident si cu George, de care ramane puternic impresionata.

Numele de Caroline, i-a fost dat de Miwako, deoarece Yukari refuzase sa ii spuna numele, iar acesta este o legatura intre viata “ dubla” pe care urmeaza sa o traiasca. Pe o parte viata de eleva la un liceu prestigios in care trebuie sa invete si sa invete si pe de alta parte, viata modei care incepe sa o atraga din ce in ce mai mult.

Ce m-a atras cel mai mult la acest anime si de ce este unul dintre preferatele mele, deoarece este pur si simplu foarte realistic. Mi-a placut enorm si nu am cuvinte sa exprim ce am simtit de fiecare data cand am vazut animeul. Si nu doar subiectul este cel care m-a atras, nenumarate alte lucruri. 

Cum ar fi : 

Grafica care este foarte reusita si fata de alte animeuri, este foarte detaliata, se pot observa multe trasaturi ale fetei. Personajele sunt desenate perfect din fiecare unghi, fara a avea nicio imperfectiune, ceea ce da mai mult spre realitate. Ce mi-a placut mult si a fost chiar amuzant, au fost anumite scene, rare in care personajele erau desenate intr-un mod comic, fiind caricaturizate.

Mi-a placut mult si faptul ca hainele personajelor erau diferite, la fel si accesoriile, coafurile si incaltamintea. Avand in vedere ca Paradise Kiss era marca hainelor create de tinerii designeri si marca pe care Yukari urma sa o reprezinte.

Mi-au placut si fazele de la inceputul episoadelor cand sunt prezentate niste animalute ceva… fantastic, in timp ce Yukari vorbeste, exprimandu-si gandurile. Introducerea in anime fiind chiar interesanta.

Grafica este intr-adevar un punct forte al animeului, mai ales ca detaliile fiecarui personaj sunt evidentiate si aici il dau exemplu pe Arashi cu toate pierce-urile sale, chiar imi placeau mult acele de siguranta, erau super tari.

Personajele sunt iar un punct forte, deoarece sunt diferite, sunt adevarate si complexe. Au acel ceva profund ce te duce cu gandul la realitate, deciziile, gandurile, totul. Si aici pot sa ii dau exemplu chiar pe toti, incepand cu Yukari, Miwako, Tokumori, Arashi, George etc.

Povestea este credibila si are un sfarsit chiar realistic ce m-a facut chiar sa plang. Sincer, inca incerc sa ma gandesc daca ar fi avut alt sfarsit, oare mi-ar fi placut atat de mult? Oare m-ar mai fi atras atat de mult, chiar daca eu doream altceva, era inedit sa nu doresc altceva. Si apoi au mai fost anumite scene din poveste care m-au marcat, fluturele, inelul si cheia… Cel putin la faza cu cheia si cu apartamentul, cand George i-a lasat trecutul lui practice, am izbucnit in plans si ziceam intr-una: nu, nu… Si plangeam. Sincer, am fost profund emotionata.

Coloana sonora a fost alt punct foarte impresionabil. OP-ul fiind cantat de Tommy February6 , melodia numindu-se "Lonely in Gorgeous"( este una din melodiile mele preferate),  ED-ul se numeste "Do you want to" si e cantat de Franz Ferdinand. Melodiile s-au potrivit perfect animeului!

Ce m-a mai atras au fost si cateva scena din realitate, anumite peisaje, gen scoala, sau aglomeratia, sau sunetul de pe fundal in care oamenii erau ocupati si mergeau in toate partile.

Ce pot sa spun despre Paradise Kiss? E … nu stiu, e  frumos, e perfect realistic ! Nu pot sa spun ca nu au existat scene in care nu m-am enervate pe Yukari ca era asa dependent si indragostit de George, dar… Dragostea…

Dar chiar si asa, anime-ul merita vazut, este intr-adevar frumos si cei mai sensibil pot fi raniti usor.

Anime-ul este unul din preferatele mele si va ramane la loc sigur pe scara preferintelor mele!

You're my loveprize in viewfinder by Yamane Ayano

Ma gandeam chiar zilele trecute cum e posibil sa nu fi scris despre asa ceva. Eram pur si simplu socata, nu alta!

Este vorba de Viewfinder, dragostea mea cea mare, manga mea preferata, o parte din viata mea! Eram stupefiata ca nu am scris despre asa ceva.

Doamne, iubesc Viewfinder, si totusi nu am scris pe blog despre asta. Eram wtf? Din cauza unor prostii de speculatii nu am scris despre ceva ce ma pasioneaza asa mult, despre ceva ce iubesc asa mult? M-am considerat intr-un mod pe care nu vreau sa il spun.

Revenind la subiect, Viewfinder sau You’re my loveprize in viewfinder, cum este numele original, este o manga ( cuvântul japonez pentru benzi desenate) scrisa si ilustrata de Yamane Ayano .

Viewfinder il surprinde pe Takeba Akihito, un fotograf, intrand intr-o problema cu un puternic lider yakuza, Asami Ryuichi, care ulterior il rapeste si il supune la o noapte plina de durere si placere. De aici porneste totul, relatia dintre Takeba si Asami se complica, atunci cand Takeba este bagat in treburile mafiei fara a avea vreo vina anume.

Acesta e un micut rezumat, care sincer, nu are nici cea mai micuta parte a acestei superbe manga. Eu am citit-o cu sufletul la gura si nu numai o singura data.  O iubesc, ce pot sa spun mai mult, sunt pasionata . Mai ales ca in acest an Yamane Ayano continua seria cu alte volume si s-a facut chiar si un animix dupa manga.

Sincer, nu exista, pentru mine, manga mai buna, mai absoluta decat aceasta. Nu prea as putea sa spun ce m-a atras in special, poate povestea, poate grafica, sau poate chiar totul, nu am ceva anume care sa imi placa. Imi placea, de fapt, o ador si atat.

Cine nu a citit-o si ar fi interesat/a, sa nu stea pe ganduri… Chiar merita si o recomand.

Inainte de a va apuca vedeti daca sunteti compatibili cu genul acestei manga! 

Oriflame

Azi dimineata am facut un lucru ce a reusit sa imi aduca zambetul pe buze. Si, da, ma refer la Oriflame. Cred ca sunt consultant de aproape un an, mai am putin si fac un an… Dar nu stiam foarte mult cu ce se “ mananca” Oriflame-ul. Consideram ca e o alta firma de cosmetice ca oricare alta si ca nu poti sa faci cine stie ce bani din asta si mai ales, nu prea poti sa consideri asta o cine stie ce munca.

Ei bine, nu stiam, dar acum am aflat. Oriflame-ul a devenit hobby-ul meu, imi place sa lucrez la Oriflame, am descoperit ca pot sa fac multe si ca pot sa castig bine si mult si evident, ca pot sa imi fac cunostinte noi, oameni noi cu care pot sa impart si lucruri bune si urate. Gasesc ajutor si gasesc motiv pentru care sa zambesc.

Azi am reusit sa trec la primul pas de consultant ( de 3% ) . Nu e mult, dar e un pas, primul pas, care ma face sa zambesc stiind ca vor urma si ceilalti pasi, mici, dar siguri.

Ideea e ca nimeni nu ma poate da afara, muncesc cat vreau si unde vreau, ceea ce e avantajos. Pot sa aleg din a face vanzare doar cu catalogul, sau a dezvolta firma invitand altii sa se inscrie, pot sa merg la prezentari sa ma delectez si sa invat ceva nou, pot sa ii invit si pe altii si multe alte lucruri.

Plus ca sunt multe programe pentru consultanti prin care acestia sunt rasplatiti. Momentan in echipa nu am multi oameni, doar vreo trei, dar lucrez cu prietena mea, Iuliana, care m-a inscris pe mine si e foarte amuzant sa lucrezi impreuna.

Bine, nimeni nu a zis ca e usor, dar cel putin e distractiv.

Trebuie sa ii multumesc si sponsorului nostru, Crenguta, care este o femeie minunata si care ne impartaseste si noua pasiunea si iubirea ei pentru Oriflame.