Intr-un cerc

Am inceput sa scriu fara un subiect anume, doar ma plimb si ma joc in jurul a ceea ce poate as vrea sa zic, sa spun, sa sper. Vreau doar sa vrobesc. Sa merg cu pasi marunti, dar fermi in jurul acestui subiect, care de fapt nu exista. Vreau sa visez, sa traiesc doar in propria mea lume, sa o creez, sa o transform si sa o distrug. Stupid? Poate, si eu cred asta, uneori, nu tot timpul. Am momente. Momente cum ar fi asta. Cand ascult doar o melodie si ma simt asa de trista, atat de singura si dezamagita. Si nu gasesc nicio explicatie acestei sari ale mele, dar nu o caut. Sa fiu sincera nici nu o vreau. Nu ma intereseaza. Sunt trista. Stiu, simt, inima mea imi spune, sufletul meu sangereaza , dar eu ignor toate astea . Nu , nu trebuie sa-mi pese. Astazi, nu vreau sa stiu ceva despre mine, vreau sa fac lucrurile inconstient , cum de altfel le si fac. Nu stiu daca imi ies bine, dar nu trebuie sa conteze. Ciudat, totul se inverte in jurul unui "trebuie" si unui "nu trebuie" . Atat de patetic. Da! Mi se pare patetic, o si simt, iar maine o sa-mi para rau de ce am zis azi. Dar maine are sa fie maine, iar azi are sa fie acum. Momente diferite, stari de spirit diferite.
Iar eu acum ma invart intr-un cerc, unul vicios , plini de monstrii mei ce ma bantuie acum si or sa ma bantuie si in viitor.
Tot ce am vrut sa zic e ca...astazi e un moment dificil, dar simplu. Fiindca stiu ca maine am sa trec peste el si am sa il gasesc banal si de prost gust. Astazi e acum..iar maine, vai fi maine.