Nu stiu ce se intampla cu mine. Nu pot sa imi explic sentimentele de durere, ele nu ar trebui sa fie prezente. Astazi, la fel ca si zilele trecute am fost trista. Da, am fost trista. Foarte. Stiu de ce, din cauza dezamagirii. Am fost dezamagita. Din nou, mereu sunt dezamagita. Am asteptari prea mari. Sunt si pretentioasa, recunosc. Dar in cazul asta am fost dezamagita de persoanele la care nu ma asteptam si de la care nu ceream prea multe . Se spune ca tocmai persoanele pe care le credeai de incredere te dezamagesc, poate, nu stiu, mereu mi se paruse putin stupid acest citat, sau ce o fi. Nu stiu, nu ma asteptam. Nu ma asteptam nici sa ma afecteze atat de tare. Si nu inteleg, nu sunt capabila sa o fac. De ce? Da, de ce? Ma intreb, ma tot intreb. Si ajung sa ma intreb de ce ma intreb? As vrea ca raspunsul sa fie fiindca nu am ce face. Dar nu e asa. Nu stiu ce se petrece cu mine. Sunt prea slaba de caracter, prea sensibila. Nu imi place. Pana acum m-am prefacut, mereu am zambit. Iar acum?Acum ce fac? La randul meu dezamagesc oamenii care ma stiau a fi o persoana vesela, dar nu, nu sunt asa. Si pentru ei ar trebui sa zambesc. Dar nu am forta. Nu pot. Acum nu sunt in stare. Dar o sa imi treaca, ciudat este ca stiu ca aceasta etapa prin care trec, o etapa a dezamagirilor, o sa imi lase o urma adanca pe care nu stiu daca o voi putea sterge. Nu voi putea. Stiu. Dar o sa o ascund. Si nu ma prea intereseaza. Multi ma cred falsa, nu zic ca nu sunt, dar... ma deranjeaza. Ma deranjeaza cand o spun, fiindca ma doare.
Sunt o fire prea sentimentala. Alt lucru ce ma deranjeaza nespus de mult. Dar sunt o fire ce adora sa rada, sa zambeasca , sa fie fericita . Ma emotioneaza fiecare lucru marunt, uneori ma bucura asta, alteori zic ca sunt prea naiva pentru lumea asta.
Imi place sa imi fac prietenii, dar mereu sunt dezamagita de ei( nu de toti ). Nu stiu, sunt si eu de vina. Ar trebui sa fiu altfel , dar problema este ca nu stiu exact cum sunt. Nu ma cunosc, nu imi cunosc limitele si nu stiu exact ce sa schimb. Inca ma mai caut, inca incerc sa ma regasesc ca am senzatia ca m-am pierdut.
In toata aceasta invalmaseala am recunoscut si partile bune , persoane la care nu ma asteptam. Persoane ce isi dadeau interesul pentru mine. Nu dau nume, nu ar avea niciun rost, important e ca stiu cine sunt , iar pentru mine acum au devenit importante. Unele mai mult decat altele .Unele m-au surprins fiindca nu ma asteptam, altele m-au facut sa ma incred si mai mult in ele. Ciudat...Stiu. Sunt prea incurcata ca si fire. Oi fi...sau poate nu.
Nu stiu...ma rezum la a spune cu sinceritate ca nu stiu, habar nu am ce se petrece . Dar poate cand voi afla o sa incerc sa relatez asta.
Sunt o fire prea sentimentala. Alt lucru ce ma deranjeaza nespus de mult. Dar sunt o fire ce adora sa rada, sa zambeasca , sa fie fericita . Ma emotioneaza fiecare lucru marunt, uneori ma bucura asta, alteori zic ca sunt prea naiva pentru lumea asta.
Imi place sa imi fac prietenii, dar mereu sunt dezamagita de ei( nu de toti ). Nu stiu, sunt si eu de vina. Ar trebui sa fiu altfel , dar problema este ca nu stiu exact cum sunt. Nu ma cunosc, nu imi cunosc limitele si nu stiu exact ce sa schimb. Inca ma mai caut, inca incerc sa ma regasesc ca am senzatia ca m-am pierdut.
In toata aceasta invalmaseala am recunoscut si partile bune , persoane la care nu ma asteptam. Persoane ce isi dadeau interesul pentru mine. Nu dau nume, nu ar avea niciun rost, important e ca stiu cine sunt , iar pentru mine acum au devenit importante. Unele mai mult decat altele .Unele m-au surprins fiindca nu ma asteptam, altele m-au facut sa ma incred si mai mult in ele. Ciudat...Stiu. Sunt prea incurcata ca si fire. Oi fi...sau poate nu.
Nu stiu...ma rezum la a spune cu sinceritate ca nu stiu, habar nu am ce se petrece . Dar poate cand voi afla o sa incerc sa relatez asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu