marți, 17 septembrie 2013

Spre orizont

Ne mutam! Sau mai bine spus, imi mut blogul sau altfel spus, different-madness nu o sa mai fie blogul meu oficial. Din mai multe motive am decis ca nu ma mai reprezinta, desi as fi putut face schimbari aici, m-as fi simtit la fel, de aceea am sa ma mut aici .

Probabil toti simtim nevoia de o schimbare, iar eu am simtit-o foarte puternic. Nu cred ca voi sterge blogul, nu acum, dar totusi el va fi inactiv.... So, multumesc tuturor celor care m-au citit aici, m-au ajutat si mi-au dat sfaturi!

joi, 1 august 2013

Reactii complexe

De multe ori ma gandesc ca ma las prada prea usor sentimentelor mele, ce sa mai zic de emotii? Isi fac aparitia asa brusc si desi incerc sa ma stapanesc, nu pot. 

De fapt, postul acesta nu are nicio treaba cu sentimentele mele, ci mai mult cu reactiile mele si cu gandurile mele. Cei care ma cunosc ma stiu drept o fire sentimentala si usor de bulversat, dar chiar si asa, uneori ma stapanesc cat de cat...Dar nu si in cazul urmator :

Eu am un mod de a gandi tare neeficient. De exemplu, am multe persoane in viata mea cu care am decis sa nu mai am nicio legatura din pricina faptului ca nu mai merita si ca la un moment dat au facut multe lucruri care ei bine, au dus la destramarea relatiei respective. Din punctul meu de vedere, desi o relatie se sfarseste eu nu vad un final acolo intre cei doi oameni implicati. Sa dai " Buna ziua" si sa schimbi doua vorbe amabile nu doare pe nimeni. Uneori chiar ma intreb de ce nevoia asta de politete cand omul respectiv chiar ti-a facut rau la un moment dat? De ce sa imi pese? Ei bine, fiindca imi pasa. Asa sunt eu. Nu pot sa trec pe langa tine ca si cum nu te-as cunoaste, cand te cunosc si chiar daca sunt constienta de raul pe care mi l-ai facut candva, nu pot fi nesimtita.


Ciudat. Oricum, eu imi stiu slabiciunea pentru oameni si mi se pare de prost gust cand unii chiar profita de asta, mi se pare si mai ...aiurea cand eu sunt constienta de asta si nu fac nimic. 

Sunt unele persoane pe care le-am iubit enorm, la care am tinut mai mult decat la mine, care au insemnat ceva foarte important pentru mine ca si persoana. Au facut parte din viata mea si ei bine, desi s-a sfarsit prost, nu vad de ce as ignora persoanele respective. Pentru ce sa le vorbesc de rau sau sa le barfesc? Oh, mi se pare atat de...Nu stiu. E foarte aiurea din punctul meu de vedere. 

Dar oricat de aiurea mi se pare mie nu pot sa am aceleasi asteptari de la ceilalti, nu? Desi eu poate ii salut, ei nu sunt obligati sa imi raspunda, nu? Desi eu nu ii vorbesc de rau, ei pot face asta bine mersi, asa-i? Da, asa e. 

Si totusi, ce m-a marcat a fost simplul fapt ca tu, persoana care candva ai insemnat ceva pentru mine si cred eu, si eu am insemnat ceva pentru tine, vi la mine, dupa atata timp, si incepi sa denigrezi o relatie ce a fost acum mult timp si s-a sfarsit de ceva ani. Mi se pare atat de stupid. In loc sa taci, ai impresia ca rezolvi ceva? Cel mai mult ma doare ca distrugi si ramasitele care au ramas in amintiri, e atat de dureros sa te indoiesti pana si de sentimentele pe care candva le pretuiai atat de mult si eu...

Eu ma rezum in a scrie reactia mea total nepotrivita. Ar trebui sa tip, sa fac urat, sa reactionez la fel ca persoana in cauza, sa ma amuz, sa fiu furioasa...Si da, am fost furioasa, am reactionat urat . Asta a fost prima reactie. Emotii una peste alta, mai puternice si mai puternice si apoi...Vinovatia. Parerea de rau. Si intrebarea....

Poate eu am gresit, poate a fost vina mea ? Undeva eu trebuie sa fi facut ceva....?

Prea multe sentimente si prea multe emotii ma duc in aceasta stare de melancolie pe care de curand am recunoscut-o ca depresie. Ce aiurea. Cat de aiurea...

Ajung la concluzia ca pentru fiecare clipa de fericire platim cu o clipa de nefericire. Banuiesc ca orice primim, dam la schimb... Si ajung sa cred ca toata viata asta e asemeni unei balante, unui schimb echivalent de sentimente, emotii, pareri, ganduri si fapte.

Ce mai conteaza? Fiecare se lupta cum poate.

marți, 16 iulie 2013

Storm in Bucharest

Spre fericirea mea, sau poate spre nefericirea mea, nu imi depun in acest an dosar pentru facultate. Totusi, experienta de astazi mi-a ajuns cel putin pana anul viitor. Ce pot sa spun, sistemul nostru e foarte...neorganizat si totul e o agitatie in orice domeniu, ce sa mai zic de cei care tocmai se inscriu la facultate? Am stat cu o cunostinta in jur de patru ore doar ca sa isi depuna dosarul si asta de la primele ore ale diminetii si nu neaparat din cauza faptului ca erau multe persoane, cat din cauza lipsei de organizare. Absolut ravasitor! 

Ca oras universitare, capitala noastra nu ma incanta deloc. Nu neaparat ca nu ar fi frumoasa sau nu ar dispune de ceva anume, ci pur si simplu, poate fiindca e...Capitala? Imi plac orasele mari, vii din orice punct de vedere, dar atmosfera din Bucuresti mereu imi da o senzatie de agitatie si plictiseala amestecata cu enervare. Nu stiu de ce . 

Dar ca sa vizitez Bucuresti pentru cateva zile, ca sa ma plimb sau sa merg din interes de serviciu sau mai stiu eu ce, nu am nicio problema. Dar sa locuiesc in Bucuresti? Ei bine, mi-as semna sentinta la moarte cu siguranta. As duce o viata total nefericita! Clar nu as rezista!

Lucru curios in toata aceasta agitatie de astazi, a fost faptul ca am descoperit ceva nou la mine. De obicei, in locuri publice foarte aglomerate eu sunt cam timida, ce sa mai zic daca specia masculina este prin preajma. Ma simt cam ciudat in general si imi e ca fac ceva gresit, poate o sa ma impiedic fix in fata lui x sau y si da, poate nu ar trebui sa imi pese, dar...Ei bine, nu prea pot sa fiu indiferenta. 

Cineva imi spunea, totul depinde de atitudine. Eh, sincer, numai la atitudinea mea nu ma gandesc cand ma impiedic sau cand incep sa transpir din cauza faptului ca stiu ca cineva ma priveste. Altcineva imi zicea, gandeste-te ca pe langa x sau y mai sunt altii mii si mii de oameni pe plantea asta. Cat se poate de adevarat, constientizez asta, dar...Mai am ceva pana cand nu o sa ma mai intereseze cei din jurul meu. 

In fine, nu la asta am vrut sa ajung, ci la faptul ca azi in statia de metrou am intalnit un tip dragut si spre mirarea mea, imi placea de el, desi era blond( am o reticenta la blonzi >.< ) .. Initial credeam ca e vopsit, caci culoarea parului sau era de un blond cenusiu, foarte interesant si foarte batator la ochi. Darrr...cand i-am obervat inceputul de barba de aceeasi culoare, chiar am fost surprinsa. Si mai surprinsa am fost de faptul ca se uita la mine si eu ma uitam la el si mai si zambeam ca o idioata. Daaa...O scena de tot rasul. Si totusi, pentru mine e o realiziare! Nu mi-am intors privirea, nu m-am agitat, nu am fugit de acolo siiii...Nu m-am impiedicat ! Am intrat in metrou si am mai schimbat niste priviri si zambete. Ce pot sa zic, flirturi de genul nu ma caracterizeaza, mai ales cand e asa multa lumeeee in jur si mai ales ca nu ma simt bine ca cineva ma priveste fix. Dar a fost asa sweeety si amuzant!
Da, se vede clar ca mi-a placut mult ziua de azi. Si desi am ceva reticente in privinta mea, se pare ca zambetele acelea chiar m-au facut sa ma simt mai bine si ziua  a fost intr-adevar frumoasa. Uite cum cu un zambet poti schimba dispozitia cuiva! 

In mare, ziua asta la Bucuresti a fost plina de experimente. Pe langa pipaitul oamenilor pe picioare, cautand rotita de la scaunul din microbuz, sau accidente cu scaunele vecine, sau soferi nebuni  si alergat dupa metrou si asteptat la usii si ras si injurat si enervat si iar ras...Da, o zi cu adevarat placuta, chiar daca putin intoarsa pe dos ^___^.

sâmbătă, 8 iunie 2013

Eu

Imn catre Isis

Pentru ca eu sunt cea dintai si cea de pe urma
Eu sunt cea venerata si cea dispretuita
Eu sunt prostituata si sfanta 
Eu sunt sotia si fecioara
Eu sunt mama si fiica
Eu sunt bratele mamei mele
Eu sunt cea stearpa si numerosi sunt copiii mei
Eu sunt cea casatorita si fata batrana
Eu sunt cea care aduce pe lume si 
cea care nicicand n-a zamislit
Eu sunt alinarea durerilor nasterii
Eu sunt mama tatalui meu
Sunt sora sotului meu
Si el e copilul meu respins
poarta-mi totdeauna respect
Pentru ca eu sunt cea scandaloas si cea magnifica

joi, 6 iunie 2013

Premiu!



Pentru acest premiu trebuie sa ii multumesc mult Xaarei Novack. Imi face placere cand aflu ca sunt persoane care ma includ si pe mine in actiunile lor, e un sentiment placut atunci cand cineva se gandeste la tine, fie si fugitiv. Multumesc mult, Xaara! Si multumec mult si pentru faptul ca imi dai ocazia de a-ti citi blogurile >:D<
Acum sa va impartasesc sapte lucruri despre mine, care sunt poate doar importante pentru mine si nesemnificante pentru altcineva.

1. Am parul destul de lung, dar il vreau mai lung si vreau sa mi-l vopsesc albastru
2. Pana acum mi-am vopsit cam jumatate de par( deci ceva mai mult decat varfuuuriilee, desi initial am vrut sa optez doar pentru varfuri) . Prima data am incercat portocaliu, apoi albastru, apoi rosu spre portocaliu inchis, apoi rosu aprins, acum e mov ^_^ .
3. Am ochii verzi si am ajuns sa imi placa ochii verzi doar datorita Xaarei, cand eram mai mica ma plangeam de acest lucru, iar intr-o discutie cu Xaara, desi nu stiu daca ea isi mai aminteste, dar eu imi amintesc foarte clar, ea m-a facut sa imi dau seama ca ochii verzi * cel putin ochii mei* nu sunt asa cum ii credeam eu( aveam o parere foarte proasta despre ei, dar acum sunt multumita de culoarea lor)
4. Imi plac mult cartile, citesc foarte mult, dar sunt prea lenesa sa imi las o parere pe blog despre diferite carti, desi mereu imi promit ca voi face asta.
5. Fiecare carte are un impact asupra mea si de aceea trebuie sa ma asigur inainte sa o citesc ca nu are un final ...Trist. Nu prea suport lucrurile triste(bine, nimanui nu-i plac, dar eu chiar nu pot suporta). Bine, nu fac chiar cu fiecare carte in parte asa, mai citesc si carti care au un final exploziv, sa zic asa, dar cartile pe care le citesc cu dorinta de a ma relaxa, trebuie sa fie clar cu un final ok. Nu neaparat fericit, poate fi realist, dar nu tragic!
6. Ador filmele!
7. Si am foarte multe pasiuni, in fiecare zi cred ca se naste cate una.

Din cate am inteles regulile sunt acestea :
1. Multumeste-i persoanei care te-a nominalizat.
2. Include link-ul catre blogul respectiv.
3. Selecteaza 15 blogarite pe care le-ai descoperit recent sau pe care le urmaresti constant.
4. Lasa link la ultima lor postare pentru a le anunta.
5. Spune-i persoanei care te-a nominalizat 7 lucruri despre tine.

In ultimul timp de abia am mai deschis pc-ul, ce sa mai zic de bloguri, plus ca atatea blogarite sunt greu de gasit..Totusi, acest premiu vreau sa mearga neaparat la Jackie ( desi acum e ocupata cu bacul, sper sa isi faca ceva timp si pentru blogul ei caci imi e dor de postarile sale. Succes, Jackie! )


miercuri, 22 mai 2013

Sringaaram

"Kandaalethrayum kowthukamundithine, pandu
Kandilla jnan evam vidham kettumilla

Cat de placut privirii e, 
Nemaivazut si nemaiauzit."

- Nalacharitam [ Ziua intai]
Unnayi Warrier
__________________


Singaaram inseamna Dragoste. Poezia Ziua intai am descoperit-o in prefata unei carti pe care o citesc in prezent. Cartea are in centru cultura hindusa, de aceea si poezia este in aceeasi limba. Mi-a placut mult si iat-o si aici ^__^. 

luni, 6 mai 2013

Safe

Adevarul este ca sunt o mare dependenta de filme, imi plac mult, desi sunt destul de pretentioasa si nu orice film imi intra in "gratie". Desi sunt o romantica inraita( in ceea ce priveste filmele) care vrea doar finaluri fericite, nu urmaresc prea multe filme siropoase
, poate doar cele din intalmplare.

Safe m-a cucerit imediat, nu trecusera nici zece minute din film si am fost sigura ca o sa il am in minte ceva timp si chiar asa si este. Jason Statham m-a captivatt. Imi plac filmele de actiune si din cate am observat Jason Statham e prototipul ideal pentru aceste film, iar din cautarile mele de pe internet am observat ca multi sunt de acord cu asta. 

Filmul e destul de violent si are un limbaj destul de colorat, sa ii spun asa, dar cu toate astea, pe mine m-a cucerit mult povestea in sine si in primul rand a curpins multe din "domeniile" mele de interes : asiatici( chinezi), rusi, mafie, politie corupta si multe altele.

Povestea e destul de sensibila, dar e foarte bine combinata cu violenta. Nu as putea spune ca sunt de acord cu rezolvarea problemelor prin violenta, dar intr-o lume in care mafia domina si cel mai puternic te ucide, nu cred ca ai alta varianta decat aceea pe care ei ti-o ofera, nu?

Pentru o imagine mai clara, aici este descrierea filmului :

"După ce mafia rusească îi ucide familia, Luke, un expert în arte marţiale, crede că nu mai are pentru ce trăi: de fiecare dată când se ataşează de cineva, mafia va interveni. Dar într-o zi Luke o găseşte pe Mei, o asiatică de 12 ani urmărită de aceiaşi gangsteri care i-au ucis soţia şi o ajută să scape. Doar că Mei e un pion important în lumea răufăcătorilor din New York, iar decizia de a o apăra îl aruncă pe Luke într-un adevărat război între mafie, triadele chinezeşti şi poliţiştii corupţi."

Eu sunt de parere ca filmul merita vizionat, iar daca aveti de gand sa il urmariti, va doresc o vizionare placuta! Chiar merita ^^