Spre fericirea mea, sau poate spre nefericirea mea, nu imi depun in acest an dosar pentru facultate. Totusi, experienta de astazi mi-a ajuns cel putin pana anul viitor. Ce pot sa spun, sistemul nostru e foarte...neorganizat si totul e o agitatie in orice domeniu, ce sa mai zic de cei care tocmai se inscriu la facultate? Am stat cu o cunostinta in jur de patru ore doar ca sa isi depuna dosarul si asta de la primele ore ale diminetii si nu neaparat din cauza faptului ca erau multe persoane, cat din cauza lipsei de organizare. Absolut ravasitor!
Ca oras universitare, capitala noastra nu ma incanta deloc. Nu neaparat ca nu ar fi frumoasa sau nu ar dispune de ceva anume, ci pur si simplu, poate fiindca e...Capitala? Imi plac orasele mari, vii din orice punct de vedere, dar atmosfera din Bucuresti mereu imi da o senzatie de agitatie si plictiseala amestecata cu enervare. Nu stiu de ce .
Dar ca sa vizitez Bucuresti pentru cateva zile, ca sa ma plimb sau sa merg din interes de serviciu sau mai stiu eu ce, nu am nicio problema. Dar sa locuiesc in Bucuresti? Ei bine, mi-as semna sentinta la moarte cu siguranta. As duce o viata total nefericita! Clar nu as rezista!
Lucru curios in toata aceasta agitatie de astazi, a fost faptul ca am descoperit ceva nou la mine. De obicei, in locuri publice foarte aglomerate eu sunt cam timida, ce sa mai zic daca specia masculina este prin preajma. Ma simt cam ciudat in general si imi e ca fac ceva gresit, poate o sa ma impiedic fix in fata lui x sau y si da, poate nu ar trebui sa imi pese, dar...Ei bine, nu prea pot sa fiu indiferenta.
Cineva imi spunea, totul depinde de atitudine. Eh, sincer, numai la atitudinea mea nu ma gandesc cand ma impiedic sau cand incep sa transpir din cauza faptului ca stiu ca cineva ma priveste. Altcineva imi zicea, gandeste-te ca pe langa x sau y mai sunt altii mii si mii de oameni pe plantea asta. Cat se poate de adevarat, constientizez asta, dar...Mai am ceva pana cand nu o sa ma mai intereseze cei din jurul meu.
In fine, nu la asta am vrut sa ajung, ci la faptul ca azi in statia de metrou am intalnit un tip dragut si spre mirarea mea, imi placea de el, desi era blond( am o reticenta la blonzi >.< ) .. Initial credeam ca e vopsit, caci culoarea parului sau era de un blond cenusiu, foarte interesant si foarte batator la ochi. Darrr...cand i-am obervat inceputul de barba de aceeasi culoare, chiar am fost surprinsa. Si mai surprinsa am fost de faptul ca se uita la mine si eu ma uitam la el si mai si zambeam ca o idioata. Daaa...O scena de tot rasul. Si totusi, pentru mine e o realiziare! Nu mi-am intors privirea, nu m-am agitat, nu am fugit de acolo siiii...Nu m-am impiedicat ! Am intrat in metrou si am mai schimbat niste priviri si zambete. Ce pot sa zic, flirturi de genul nu ma caracterizeaza, mai ales cand e asa multa lumeeee in jur si mai ales ca nu ma simt bine ca cineva ma priveste fix. Dar a fost asa sweeety si amuzant!
Da, se vede clar ca mi-a placut mult ziua de azi. Si desi am ceva reticente in privinta mea, se pare ca zambetele acelea chiar m-au facut sa ma simt mai bine si ziua a fost intr-adevar frumoasa. Uite cum cu un zambet poti schimba dispozitia cuiva!
In mare, ziua asta la Bucuresti a fost plina de experimente. Pe langa pipaitul oamenilor pe picioare, cautand rotita de la scaunul din microbuz, sau accidente cu scaunele vecine, sau soferi nebuni si alergat dupa metrou si asteptat la usii si ras si injurat si enervat si iar ras...Da, o zi cu adevarat placuta, chiar daca putin intoarsa pe dos ^___^.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu